Cum am dedicat noi o zi bucuriei și recunoștinței

Am avut privilegiul să pornim într-o călătorie prin Transilvania, explorând atât partea spirituală, cât și creațiile frumoase ale oamenilor. Am pornit cu emoție, la primele ore ale dimineții, după o noapte agitată în care pisicuțele s-au jucat în casă, și nu m-au lăsat să dorm. Ne-am adunat cu toată echipa de la "Tradiții din Natură" la birou, într-o atmosferă plină de întrebări și mirare. Ce plan avea șeful cu noi? Cum de a ales o zi de lucru și nu un weekend? Întrebări la care vom răspunde mai târziu în acea zi.

La ora 6, am plecat în călătorie - patru mașini, 17 oameni - gata să trăim o experiență inedită. La ora 7, Veronica îl sună pe Mihai și mă întreb de ce îl sună, când el se afla în spatele nostru. Mândră, ea îmi răspunde că așa îl sună în fiecare dimineață, așa ne-am obișnuit. Răspunsul lui Mihai a fost fabulos: "Îți trebuie ceapă, buni". Un dialog simplu și cu sens prin care oamenii se înțeleg.

La ora 10, am ajuns la prima oprire, în țara Hațegului, într-un peisaj desprins parcă dintr-o poveste. Am ajuns la Mănăstirea Prislop, un loc cu multă verdeață și ordonat. Pe măsură ce ne îndreptam spre mormântul Părintelui Arsenie Boca, am văzut măicuțele care întorceau fânul. Ne-am recules fiecare în felul nostru, apoi am continuat călătoria.

Am luat masa la Popasul Zimbrilor, într-o căldură toridă, savurând o mâncare delicioasă. Apoi ne-am îndreptat spre "Il Giardini di Zoe". La început, părea doar un deal cu tuia plantată, dar surpriza a fost extraordinară. Am descoperit o grădină absolut superbă, mai bine întreținută decât cea pe care am văzut-o în Alhambra. Ne-am răcorit la umbră și am savurat înghețată. Colegii mei au refuzat să le cumpăr înghețată, spunând că am plătit destul. N-am insistat, știind că ei se simțeau bine.

Am urcat pe autostradă la Simeria și oprirea următoare a fost la Cetatea Alba Carolina, adică Alba Iulia. Majoritatea dintre noi ajungeau acolo pentru prima dată, iar cei care mai fuseseră știau că este un loc de o frumusețe și ordine rar întâlnită în România. Ne-am închinat și ne-am rugat la Catedrală, am vizitat și biserica catolică, unde este înmormântat Iancu de Hunedoara. Apoi, ne-am îndreptat spre poarta principală, unde am făcut câteva fotografii pentru amintire.

La final, ne-am așezat pe o bancă în fața Muzeului Marii Unirii și am transmis un mesaj doamnelor de la Idicel: "Ziua de astăzi a fost despre noi, cei care muncim zi de zi și uităm adesea să ne bucurăm unii de ceilalți și de frumusețile create de Dumnezeu și om. Investițiile în lucruri materiale la fabrică nu au sens dacă nu ne luăm timp să ne oprim și să ne bucurăm de ceea ce avem în jurul nostru, să ne inspirăm din frumusețile care ne înconjoară.

La Idicel, facem cea mai frumoasă și mai bună zacuscă și pentru asta trebuie să fim bogați spiritual și inspirați. Doar așa putem menține grijă pentru ceea ce facem zi de zi la fabrică.

Respectul pe care ni-l purtăm unul altuia și față de produs trebuie să rămână temelia tuturor acțiunilor noastre. Cel mai important astăzi a fost că am fost toți împreună și am simțit o bucurie sinceră în ochii fiecăruia. Acest lucru mă face să am încredere că suntem oameni buni, care se străduiesc să facă lucruri bune. Vă mulțumesc și vă doresc un drum bun acasă!"

În timp ce scriu aceste rânduri, simt emoția și bucuria transmisă de această experiență, de descoperirea unor locuri noi și frumoase.

Vă mulțumesc vouă pentru că alegeți să consumați produsele noastre și ne permiteți să creăm astfel de momente pentru doamnele care lucrează la țară, la fabrică și acasă, și care nu au parte de astfel de excursii. A fost o zi frumoasă!